referendumul pentru familie și erorile cognitive

Un referendum poate părea o măsură democratică, dar se dovedește el a fi astfel? Sigur că există și întrebarea dacă democratic fiind, el poate asigura continuitatea valorilor universale la nivelul ultimului cetățean al unei țări (în cazul unui referendum cu tente moral-religioase, cum este cel la care suntem chemați în câteva zile). Dar până la a răspunde la această a doua întrebare, există riscul real ca tocmai acest mijloc prin care se vrea a se confirma voința majorității să fie tocmai opusul.

În primul rând, pentru a se transforma în lege de revizuire a Constituției, o inițiativă cetățenească, indiferent de numărul de semnatari, trebuie să fie aprobată de Parlamentul României cu o majoritate de două treimi din numărul deputaților, respectiv senatorilor. Cu alte cuvinte, dacă ar fi fost responsabil, Parlamentul României ar fi putut opri încă de la început desfășurarea acestui referendum inutil, însă nu a făcut-o din considerente politicianiste.

Cercetătorii Arthur Lupia și Mathew D. McCubbins propun termenul de scurtături pentru soluția pe care o găsesc oamenii la problema pe care o ridică orice referendum. Mai exact, ei au nevoie să distileze politicile mai dificile ale problemei în discuție, la un răspuns simplu: da sau nu. Pentru a face asta, în mod inconștient, votantul apelează la aceste scurtături, sau, după cum le numește Laureatul Premiului Nobel în economie, Daniel Kahneman, euristici.

Euristica este o procedură simplă prin care se găsesc răspunsuri potrivite dar adesea imperfecte, la întrebările complexe. La aceste întrebări complexe se poate răspunde doar soluționând mai întâi  alte întrebări și mai dificile, din spatele lor. A te ocupa serios de aceste întrebări este total nepractic, așa că mintea umană (sau rapidul sistem 1, cum îl numește Kahneman) vine cu o soluție: alternativa euristică, adică răspunsul la o întrebare mai simplă. De exemplu, la întrebarea mai dificilă: Cum să apărăm familia, se răspunde la întrebarea: Ce pericol percep acum?

Sigur că întrebarea de la Referendumul pentru Familie pare simplă, dar asta pentru că politicienii au încadrat referendumul într-o narațiune simplă și directă. Asta fac de regulă politicienii, iar rezultatul este acela că voturile sunt mai puțin despre chestiunea în discuție și mai mult despre un concurs între valori abstracte, sau pentru care narațiune este mai atrăgătoare pentru votanți. De pildă, la referendumul pentru Brexit din 2016, niciuna dintre părți nu a scos în evidență specificitățile apartenenței la UE, încadrând votul ca o alegere a unor valori diferite. Partida pro exit a evidenția imigrarea, în timp ce grupul anti exit a expus problema stabilității economice. Și a funcționat, pentru că oamenii care au votat pentru rămânerea Marii Britanii în UE au arătat o mare preocupare pentru stabilitatea economică și au fost puțin interesați de imigranți, în timp ce votanții pro exit au spus că sunt mai preocupați de problema imigranților decât despre economie. Dar, oare doar despre aceste două chestiuni a fost vorba? Nicidecum!

Așadar, problema la Referendumul din 6-7 octombrie este mai complexă decât pare. Ea trece prin fricile ce se vrea a fi folosite, ale unei (speră inițiatorii) majorități a României. Frici care izvorăsc din anumite crezuri sau convingeri: familia este sub atac, valorile tradiționale se duc la fund, suntem sub asediul influențelor malefice din vest. Sigur că unele pericole pot fi reale, altele imaginare. De pildă, familia chiar este sub atac. În România avem un divorț la fiecare 4 minute (dacă luăm 8 ore de muncă într-o zi) sau la 12 minute (dacă luăm în calcul 24 de ore într-o zi), durata medie a unei căsnicii fiind sub 15 ani, scrie Dan Popa de la hotnews.ro, care a luat în calcul ca în fiecare an în România se pronunță 30.000 de divorțuri. Cauzele? Ce mai contează? Să facem Referendum pentru Familie! De parcă schimbarea Constituției ar înlătura pericolele reale la adresa familiei tradiționale.

Deci care este eroarea cognitivă care domină discuția pro/anti-referendum? Folosirea scurtăturilor pentru a răspunde la probleme mai complexe. Iar aceste scurtături se bazează pe procesul de substituire. Fie substituim o întrebare mai ușoară la una mai grea, fie votăm pentru dacă ne place de partidul care propune subiectul respectiv, sau împotrivă dacă nu ne place.

Potrivit cercetătorului pe teme politice și profesor emerit la Universitatea din Toronto, Lawrence LeDuc,

Un vot care ar trebui să fie despre o anumită chestiune publică, sfârșește prin a fi despre popularitatea unui partid sau a unui lider, parcursul guvernului, sau anumite chestiuni și evenimente care nu au legătură cu subiectul referendumului”.

Cum putem scăpa de influența acestor erori cognitive, mai ales într-o astfel de situație?

  1. În primul rând, este nevoie să acceptăm vulnerabilitatea minții umane în fața acestor erori ale Sistemului 1. 
  2. În al doilea rând, să stabilim care este întrebarea la care încercăm la răspundem.
  3. În ultimul rând, să ne luăm timp să răspundem la această întrebare, fără să trecem intuitiv și instinctiv la întrebările mai convenabile, substitutive.

P.S. Dacă adevărata întrebare care stă în spatele celor ce susțin acest referendum este: Cum pot proteja familia tradițională?, ar trebui găsite mijloace reale de a-i răspunde. Schimbarea Constituției nu cred că se găsește printre ele, la fel cum a interzice copilului/adolescentului să fumeze nu rezolvă nevoia lui reală.

0

Your Cart