Cele 5 niveluri de leadership (continuare)

Articole recente

După cum se poate observa cu ușurință, tranziția de la nivelul 1, în care doar poziția contează, spre nivelul 5, are loc doar în catalizatorul relațiilor. Rămâne însă o întrebare: cum poți ajunge să renunți la drepturile tale de șef și să pășești în domeniul permisiunii? Răspunsul vine prin intermediul Inteligenței Emoționale, mai exact al modelului descoperit de Richard Boyatzis pe parcursul a 3 decade de lucru în dezvoltarea leadershipului. Acest model se numește învățarea intenționată și se bazează pe descoperirile șocante și abrupte cu privire la viața ta de lider. Ele sunt adevărații stimuli ai progresiei de la nivelul 0 la nivelul 5, și pot avea loc cel mai bine în cadrul unui proces intenționat, cum este cel de coaching. Discontinuitatea, sau momentul de descoperire este acel șoc al conștientizării mărite pe care o capeți când înveți să-ți analizezi interiorul prin întrebări deschise. Dezvoltarea sau întărirea intenționată a unui aspect din ceea ce ești sau din ceea ce vrei să devii cere ca mai întâi să dobândești o imagine clară asupra acestor două realități, și vom vedea în continuare cum se poate învăța aceasta.

❖ Prima discontinuitate: Modelul ideal

Schimbarea începe la acest nivel, pentru că aici se găsește combustibilul oricărei îmbunătățiri. A descoperi ceea ce visezi să devii descătușează toată puterea latentă, toată energia și pasiunea pentru viață. Pentru că, așa cum spune un vechi proverb din Biblie, “unde nu este viziune, poporul moare.” Dar oriunde conexiunea s-a refăcut, viața cu toate posibilitățile ei este gata să se reverse. Desigur, este doar primul pas, dar fără el nu există echilibru.

Întrucât schimbarea obiceiurilor presupune a lupta cu decade de învățare care au rezultat în circuite neuronale puternice, singura motivație suficientă este vizionarea ta așa cum ai vrea să fii. Doar procesul vizionării în sine va activa cortexul prefrontal stâng, responsabil cu emoțiile pozitive, motivatoare. Dacă ne-am fixa însă atenția pe obstacole și pe tot ce merge rău, am activa zona prefrontală dreaptă și ne-am scufunda într-o atitudine pesimistă. Albert Einstein spunea: “Ar trebui să fim atenți să nu facem din intelectul nostru un zeu. El are desigur mușchi puternici, dar nu are personalitate. El nu poate conduce, el poate doar să slujească. “ Intelectul poate sluji doar la doi stăpâni: fie emoțiilor constructive, fie celor distructive. Iată mai jos procesul prin care aceste două alegeri se desfășoară în mod invizibil, zi de zi.

➢Dezvoltarea holistică îi face pe lideri să fie angajați emoțional în dezvoltarea personală

Deși sistemul neuronal responsabil pentru intelect și cel responsabil pentru emoții sunt separate, ele au totuși legături puternice. Circuitele care reglează emoțiile merg de la zona prefrontală la amigdală, și sunt localizate de amble părți ale creierului mijlociu (mezencefalul) ca parte a sistemului limbic. Zona prefrontală este centrul executiv al creierului și are drept de veto. Ea primește informații din toate zonele creierului, le analizează și decide ce este de făcut. Fără acest drept de veto, emoțiile noastre s-ar manifesta necontrolat, lucru care ar duce la un atac emoțional. Studii asupra pacienților cu acest sistem prefrontal-limbic afectat, au arătat că în timp ce ei își mențin capacitatea de gândire cognitivă, inteligența emoțională are de suferit.

O inteligență emoțională slăbită, nu înseamnă altceva decât controlul amigdalei asupra centrilor raționali din neocortex. Amigdala, trăgaciul sistemului limbic, este cea care ne conduce atunci când apare o urgență, pentru a ne putea salva. Însă dacă vom acționa mai tot timpul pe regim de urgență, majoritatea deciziilor noastre vor fi instinctuale. De aceea, primul pas pentru a putea ține emoțiile și gândirea rațională în echilibru este să devenim conștienți de emoțiile noastre. Odată conștienți de ele, vizionarea modelului ideal ne va ajuta să le integrăm într-un circuit pozitiv, care va conferi echilibru rațiunii și emoțiilor.

Când vine vorba despre modelul ideal, dificultatea este în a alege între ceea ce trebuie să fii, pentru că ceilalți îți cer și ceea ce poți fi cu adevărat. În leadership, nu este suficient să înveți cum să-ți planifici cariera, pentru că acesta este un punct de vedere prea îngust. În stabilirea modelului ideal, este nevoie să luăm în considerare toate domeniile vieții. Această dezvoltare holistică îi face pe lideri să fie angajați emoțional în dezvoltarea personală, pentru că se conectează cu ceea ce-și doresc cu adevărat.

În descoperirea modelului ideal, valorile cuiva au un rol determinant. Dar, întrucât valorile se pot schimba pe parcursul vieții, fundamentul pe care acestea sunt construite este chiar și mai important. Acest fundament este filosofia de conducere, felul prin care liderul își hotărăște valorile și stilul de conducere. Astfel, înțelegerea filosofiei tale determină cât de bine îți aliniezi modelul ideal cu principiile. Dacă vei da greș în a le alinia pe cele două, în mod sigur nu vei putea să faci tranziția către următorul nivel de leadership. Richard Boyatzis, Angela Murphy și Jane Wheeler spun într-un raport de psihologie, “Filosofia, zaua lipsă între valori și comportament,” că sunt 3 filosofii principale de conducere. Iată-le mai jos.

1. Pragmatismul
Pragmaticii sunt în mare măsură responsabili pentru viața lor, întrucât ei prețuiesc utilitatea ca valoare a unei idei, a unei persoane sau a unei companii. Pentru acest motiv, pragmaticii vor măsura lucrurile pentru a le observa valoarea. Deși nu întotdeauna, cel mai des liderii pragmatici apelează la stilul de conducere “stabilește tempoul”.

2. Filosofia intelectuală
Tema centrală în filosofia intelectuală este dorința de a înțelege oamenii și lucrurile, prin alcătuirea unei imagini despre cum funcționează ele. Liderii cu această filosofie pun mare accent pe competențele cognitive, excluzându-le uneori pe cele sociale. Întrucât alcătuirea unei imagini poate să ofere siguranță cu privire la viitor, liderii de acest gen apelează la stilul de conducere “vizionar”, mai ales când viziunea descrie un viitor bine gândit.

3. Filosofia umanistă
Elementul central al acestei filosofii este că relațiile oferă semnificație vieții. Acești lideri sunt dedicați valorilor umane, și prețuiesc mai mult familia și prietenii. Valoarea unei activități este măsurată în funcție de cum influențează relațiile cele mai intime iar loialitatea are prioritate în fața abilităților. Un lider umanist vede viața fiecărui angajat ca fiind importantă. Stilurile de conducere către care înclină sunt “democratic”, “relațional” și “coachingul”.

Imaginea noastră ideală este cea care stimulează pasiunea, oferind o adevărată motivație. Ca lider însă, nu este suficient să ai un astfel de model bine definit, ci trebuie să ai un model ideal al întregii organizații pe care o conduci. Pentru aceasta, trebuie să te apropii de idealul din mintea fiecăruia. Pentru că da, așa cum spunea și Napoleon Bonaparte, “liderii sunt dealeri în speranță”. Pentru a-ți clarifica imaginea ideală este nevoie de conștiență de sine, iar o dată ce ai căpătat-o vei stimula speranța, care este antidotul pentru inerția obiceiului. Tu ce filosofie de viață împărtășești? 

Lasă un răspuns

  • CONTACT
  • contact@alinispas.ro
  • București, România
  • 0727244898

Alin Ispas © Toate drepturile rezervate

0

Your Cart