Legile minții, în leadership
Articole recente

Cunoașterea minții este prima datorie a celui care lucrează cu oamenii. Oamenii gândesc în imagini, de aceea este esențial să ai o viziune. Felul în care oamenii gândesc și cum influențează mintea rezultatele din viața cuiva este la fel de important precum viziunea însăși. Valoarea unui om este dată de gradul de cultivare a minții, iar pentru aceasta este nevoie să cunoști și să respecți legile minții. Să luăm ca exemplu coachingul. El lucrează cu mintea liderului pentru a-l duce la rezultatele pe care și le dorește și face lucrul acesta, bazându-se pe câteva presupoziții. Voi aminti mai jos câteva dintre ele:

◉ Oricine are un model unic al lumii.

Acest model este compus din totalitatea convingerilor pe care le-a dobândit. Cum orice om este produsul mediului din care provine, și cum nu există mediu perfect, prin urmare nu putem avea un model perfect, ci mai degrabă perfectibil. Perfecționarea modelului sau a hărții personale ține de abilitatea de a analiza propriile convingeri, devenind conștienți de ceea ce suntem. Cu alte cuvinte, rezultatele din viața cuiva îi transmit cât de eficientă este harta pe care o deține, iar aceasta în funcție de gradul său de conștiență.

◉ Oricine este stăpânul propriei sale minți și deci și al rezultatelor sale.

Omul nu poate schimba nimic în viața sa până când nu își asumă responsabilitatea. Din păcate, așa cum spune James Allen, “Oamenii sunt nerăbdători să-și schimbe circumstanțele, dar nu sunt dispuși să se schimbe pe ei înșiși; de aceea rămân legați.” Rezultatele sunt influențate de minte, sau mai bine zis de gradul de conștiență, însă cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii atunci când văd rezultatele, este să considere că acestea arată cine sunt ei. În felul acesta, judecățile pe care le emit cu privire la propriile rezultate le influențează subconștientul în așa măsură încât le limitează potențialul. Iar ceea ce se instalează este un ciclu al neputinței, sau așa cum spune Allen, omul se revoltă împotriva efectelor din afară, păstrând în tot acest timp și hrănind adevărata cauză înăuntru: convingerile limitatoare.

◉ Oamenii nu sunt comportamentul lor.

Odată intrat în acest ciclu al neputinței, vei vedea și lumea din jurul tău prin aceiași ochelari. Asta înseamnă că vei vedea potențialul omului prin prisma rezultatelor, în timp ce rezultatele ar trebui să fie reflectarea potențialului uman. Neînțelegând că mintea conștientă este influențată de convingerile pe care le avem inconștient în mintea noastră, confundăm comportamentul cu potențialul. Adevărul este că ceea ce omul face acum este cel mai important lucru, dar asta doar în sensul că ne transmite gradul său de conștientizare. Rezultatele sunt date de gradul de conștientizare al propriului potențial, adevăratul punct în care se ascund convingerile limitatoare. Oamenii sunt mult mai mult decât comportamentul lor, iar descoperirea acestui lucru este datoria unui lider care nu doar comunică viziunea, ci o repetă în mod constant.

◉Resursele se află întotdeauna în individ. Orice viziune care nu ține cont de resursele nefolosite ale omului, va sfârși în unul din două moduri: fie nu va schimba nimic, fie va schimba pe lider din funcție. Atunci când după descoperirea și comunicarea viziunii nu se lucrează la interior ci se face apel doar la resursele exterioare (carisma liderului, abilitățile sale de comunicare, oferirea de informație), nu se realizează mai nimic, întrucât convingerile interioare rămân aceleași, ele funcționând ca niște lentile prin care vedem și interpretăm realitatea.
De cele mai multe ori, viziunile mărețe eșuează pentru că ele nu sunt însoțite de un proces de conștientizare a resurselor proprii. De fapt, una din marile capcane ale liderului este să dea soluții. Acest lucru a devenit atât de natural în orice domeniu, începând de la familie până la cele mai mari organizații, încât oamenii se așteaptă inconștient ca soluțiile să vină de sus. De fapt, toate revoltele sociale provin din convingerea eronată că liderii trebuie să vină cu soluții. Nimic mai neadevărat! Soluțiile adevărate sunt rezultatul unei simple ecuații: Oportunități + Conștientizare de sine = Soluții. În timp ce conștientizarea este 100% responsabilitatea mea, oportunitățile sunt singurele “soluții” pe care le pot oferi liderii, de orice natură ar fi ei. Ben Carson, renumitul neurochirurg american care a candidat la președinția Statelor Unite, accentuează acest lucru:
“Există oameni care consideră că guvernul este responsabil pentru bunăstarea și toate nevoile de bază ale cetățenilor săi. Nu există nimic în Constituție care să impună o așa responsabilitate asupra guvernului federal. De fapt, această atitudine este dăunătoare. O cultură a dependenței se dezvoltă rapid atunci când oamenilor li se oferă lucruri, mai degrabă decât oportunități. Cu toții avem rude sau prieteni care în mod continuu vor să împrumute bani de la noi, și dacă le permitem, cererile nu se termină niciodată și banii aproape că nu mai sunt returnați. După o vreme, majoritatea oamenilor nu mai oferă împrumuturi, recunoscând că ei împuternicesc un comportament nedorit și dăunător.”

◉Cea mai importantă informație despre o persoană, chiar acum pe moment, este cum se comportă acea persoană.

Acestă afirmație nu vină ca să contrazică faptul că oamenii nu sunt comportamentul lor, ci aduce o completare. În cartea sa, Buyology, Martin Lindstrom explică prin intermediul neuromarketingului, faptul că cercetările care se bazează doar pe observație sau interogație directă nu sunt eficiente, deoarece consumatorul nu este conștient de motivele alegerilor sale, iar realitatea din mintea sa contrazice răspunsurile pe care le oferă din punct de vedere logic. Autorul scrie:
“În condiții de stres (sau chiar și atunci când viața se desfășoară destul de normal), oamenii au tendința să spună un lucru, în vreme ce comportamentul lor sugerează cu totul altceva. Se înțelege de la sine, acest fapt are consecințe dezastruoase asupra domeniului cercetării de piață, care se bazează pe acuratețea și onestitatea consumatorilor. Însă creierele noastre sunt pe pilot automat 85% din timp. Nu este vorba despre faptul că ne propunem să mințim – pur și simplu, mintea noastră inconștientă se pricepe mult mai bine să ne interpreteze comportamentul (inclusiv motivele pentru care cumpărăm) decât mintea conștientă.”
Acestea fiind descoperite științific, se înțelege de ce toate strategiile de marketing clasice nu funcționează, chiar dacă investițiile companiilor sunt colosale. Numai în 2007, suma cheltuită de corporații pentru studii de piață s-a ridicat la 12 miliarde de dolari, fără a mai lua în calcul cheltuielile necesare lansării pe piață a unui produs, care sunt de 117 miliarde pe an doar în America. Descoperirile neuromarketingului arată de fapt că afirmațiile din cadrul sondajelor nu le afectează oamenilor comportamentul. Deaceea, nu ce spune, ci cum se comportă cineva este mult mai important, repet, nu pentru că și-ar propune să trăiască în minciună, ci pentru că nu este conștient de toate mecanismele care îl fac să ia alte decizii, aparte de cele preconizate de el însuși.
Pentru a putea observa comportamentul, liderul trebuie să fie un fin observator al celorlalți. De aceea, viziunea elaborată în vid, care nu ține cont de observarea comportamentului, nu poate avea succes. De ce? Pentru că în realitate, comportamentul din acest moment va transmite informații mult mai importante despre gradul de conștiență al unui om decât ce a făcut în trecut (conștiența de sine se poate pierde sau poate crește) sau decât ceea ce spune. Înțelegerea acestei stări de fapt ar scăpa mulți lideri de greșeala de a eticheta: acesta este un ipocrit, spune una și face alta. În acest context, condamnarea și etichetarea nu numai că nu sunt pentru un lider, dar nici nu vor aduce vreun rezultat pozitiv. Tot ce va face liderul va fi să-și alimenteze mintea cu niște convingeri limitatoare, date de interpretarea în sens invers: rezultate-potențial, în loc să fie conștiență de sine-rezultate. Câte discuții și supărări, câte demisii nu s-ar evita dacă liderii ar gândi astfel: oamenii mei nu sunt ipocriți sau incapabili, răuvoitori sau profund corupți, ci doar insuficient de conștienți de ei înșiși. În concluzie, comportamentul actual al unui om din echipă este important pentru lider, nu pentru a determina potențialul său, ci nivelul actual de conștiență de sine.

◉ Nu există oameni lipsiți de resurse, doar stări lipsite de resurse.

George Loewenstein, specialist în economia comportamentală, de la Universitatea Carnegie Mellon, susține: “Cea mai mare parte a creierului este dominată de procese automate, în detrimentul gândirii deliberate. Cele mai multe lucruri care au loc la nivelul creierului au o bază emoțională, nu cognitivă.” Ținând cont de acest lucru, putem afirma că starea cea mai lipsită de resurse este atunci când suntem controlați de emoțiile noastre, nefiind conștienți de ele.
Descoperirile neuromarketingului arată de fapt că afirmațiile din cadrul sondajelor nu le afectează oamenilor comportamentul
În timp ce mintea conștientă decide schimbări și fixează atenția prin îmbunătățirea rezultatelor, nu ea este responsabilă pentru realizarea acestor îmbunătățiri. Mintea emoțională sau subconștientul, simte și reacționează la viață. Aici sunt stocate toate amintirile, convingerile, valorile și imaginea de sine. Pentru a putea obține rezultate mature, cele două inteligențe (IQ și EQ) trebuie să colaboreze.
Atunci când nu ești conștient de comportamentul tău, nu participi în mod conștient la realizarea rezultatelor, ci doar reacționezi, adică repeți un comportament. Iar făcând din nou și din nou aceleași lucruri, vei obține mereu aceleași rezultate. Într-adevăr, foarte lipsită de resurse această stare! Un exemplu puternic de gândire deliberată care controlează emoțiile, este Nelson Mandela. După 27 de ani în închisoare pentru lupta sa împotriva apartheidului practicat în Africa de Sud, pentru a stopa revoltele populației de culoare împotriva guvernului condus de albi, Mandela a făcut un apel public: “Eu i-am iertat pentru cei 27 de ani pe care mi i-au furat. Dacă eu am putut, și voi puteți.” Învingându-și emoțiile, acest lider influent a arătat că orice om are resurse să-și trăiască visul, chiar dacă s-ar părea că drumul spre libertate este prea lung. Tot el avea să spună: “Nu pot uita, dar pot ierta”, sau “Resentimentul este ca și cum ai bea otravă și apoi ai aștepta să ucidă pe dușmanii tăi” , sau “Apropindu-mă de ușa către libertatea mea, am știut că dacă nu las toată amărăciunea, ura și mânia în urmă, voi fi încă în închisoare.”

◉ Nu există eșec, doar feed-back.

Legea cauzei și a efectului este una din legile care guvernează viața pe pământ. În cartea sa, Today Matters, John Maxwell spune: “Sunt doar câteva decizii importante pe care oamenii trebuie să le facă pe parcursul întregii lor vieți. Te surprinde acest lucru? Majoritatea oamenilor complică viața și se încurcă în procesul de luare a deciziilor.”
Această lege simplifică lucrurile prin aceea că ne reamintește că ceea ce avem astăzi se datorează alegerilor noastre de ieri. Desigur, unii ar vrea tot timpul să nu-și asume toată răspunderea, susținând că moștenirea genetică joacă un rol important în succes. Cunoaștem însă că, deși moștenim IQ-ul de la părinți, acesta are un aport de doar 6% în medie în succesul cuiva la locul de muncă, el atingând apogeul la vârsta de 17 ani pentru ca apoi să scadă pe parcursul vieții. Înțelegem că nu putem scăpa de răspundere, mai ales că Inteligența Emoțională (EQ) este responsabilă pentru 27-45% din succesul la locul de muncă, în funcție de domeniu. În cartea sa, The Millionaire Mind, Thomas Stanley prezintă un sondaj care s-a realizat cu 733 de multi-milionari din Statele Unite. Rugați să selecteze factorii cei mai resonsabili pentru succes, din 30 de factori, iată care au fost primii 5:
Să fii sincer cu ceilalți.
Să fii disciplinat.
Să te înțelegi bine cu ceilalți.
Să ai un partener care să te susțină.
Să lucrezi mai greu decât ceilalți.
IQ a fost pe locul 21 din 30, ales doar de 20% dintre participanții la sondaj, și a scăzut când avocații și doctorii au fost scoși din ecuație. Am amintit toate acestea, pentru că dacă un lider nu ajută pe ceilalți să-și dezvolte abilitățile inteligenței emoționale, dacă nu înțelege legea cauzei și a efectului, oamenii săi nu vor putea să trăiască și să respire viziunea sa. Practic, eșecul în a trăi viziunea este doar rezultatul a ceea ce alege liderul împreună cu oamenii săi și lucrul acesta se poate schimba. Văzând lucrurile din această perspectivă, orice lider echilibrat va petrece mai mult timp cu sine și cu oamenii săi în a dezvolta tipul potrivit de convingeri, care să ducă în mod natural la rezultatele așteptate.

Lasă un răspuns

  • CONTACT
  • contact@alinispas.ro
  • București, România
  • 0727244898

Alin Ispas © Toate drepturile rezervate

0

Your Cart