Cumpărătorii de ecouri
Articole recente

John Maxwel și Jim Dornan scriu în cartea lor “How to influence People” despre un jucător profesionist de tenis, care oferea lecții unui începător. De mai multe ori, după ce instructorul arăta cum trebuie făcute anumite mișcări, elevul mai avea ceva de spus. La un moment dat, instructorul a renunțat să mai dea direcții, și a început să dea din cap afirmativ. Cineva care a observat totul, l-a întrebat la urmă pe antrenor: “De ce ai acceptat ideile proaste ale acelui arogant?” Profesionistul a zâmbit și a răspuns: “Am învățat cu mult timp în urmă că este inutil să încerci să vinzi cuiva răspunsuri adevărate, atâta timp cât el dorește să cumpere doar ecouri.”

Despre Abraham Lincoln știm că el a fost președintele care a reușit să abolească sclavia în Sudul Statelor Unite, să păstreze Uniunea, să întărească guvernul federal și să modernizeze economia. Se spune că a fost cel mai vorbit de rău președinte al Americii. S-au spus nenumărate miniciuni despre el în presa vremii, care l-a catalogat cu cele mai murdare cuvinte: babuin grotesc, un avocat de țară de mâna a treia, un joker vulgar, un primat, un dictator, un bufon și lista poate continua. A fost considerat chiar cel mai șiret politician în funcția de președinte, și la început chiar din partidul și chiar din propriul său cabinet a primit critici. În cele din urmă, în 1865 a fost asasinat. Acesta a fost antrenamentul său la înălțime. Pentru că nu era mulțumit să audă ecouri, ci să primească răspunsuri. Și pentru el, răspunsurile acelea feroce și atacurile la persoană au reprezentat dovada că urca.Economistul John Maynard Keynes spunea că, “Dificultatea constă nu atât de mult în a dezvolta idei noi, ci în a scăpa de cele vechi.” Pentru că:
Atunci când urci, lupți împotriva gândirii comune.

  • Gândirea comună câteodată înseamnă să nu gândești.
  • Gândirea comună oferă false speranțe.
  • Gândirea comună acceptă cu greu schimbarea.
  • Gândirea comună aduce doar rezultate mediocre.

În cartea sa, “How Succesful people think”, John Maxwell folosește o întâmplare povestită de Benno Muller-Hill, un profesor al Universității Colonge, departamentul genetică. Pe când era în liceu, într-o dimineață era ultimul într-un șir de 40 de elevi care așteptau să privească printr-un telescop pregătit de profesorul de fizică. Când a venit rândul primului copil, s-a uitat prin telescop, și când a fost întrebat ce vede, a răspuns că nu vede nimic. În cele din urmă, după ce profesorul i-a arătat cum să ajusteze focalizarea, băiatul a spus că poate vedea planeta respectivă împreună cu lunile ei. Toți copiii au trecut pe la telescop și au văzut ceea ce trebuia. Când a venit rândul penultimului elev, acesta a spus că nu vede nimic. Profesorul l-a jignit, spunându-i că trebuia să ajusteze lentilele. Încercând în zadar, elevul a răspuns că tot nu poate vedea nimic, este întunecat. Profesorul, dezgustat, a aruncat și el o privire prin telescop, pentru ca apoi să se schimbe la față. Capacul telescopului nu fusese dat la o parte. Niciun copil practic nu a văzut nimic.
Întocmai cum acest profesor a dorit cu orice preț să vândă ecouri, aproape toți copiii i le-au cumpărat fără nicio împotrivire. Pentru că este mult mai ușor să cumperi ecouri decât realități.

Lasă un răspuns

  • CONTACT
  • contact@alinispas.ro
  • București, România
  • 0727244898

Alin Ispas © Toate drepturile rezervate

0

Your Cart