Liderul de nivelul 5
Articole recente

Jim Collins vorbește în cartea sa, “Excelența în afaceri” despre liderul de nivelul 5. Acesta, pe lângă practicarea umilinței și a determinării de a face lucrurile mai mult decât bine, știe cu ce să înceapă înainte de a trece la acțiune: oamenii din “autobuz”, așa cum îi numește Collins. Chiar dacă nu știe încă încotro se va îndrepta organizația pe care o conduce, nu se grăbește să creeze evenimente, să impună viziuni sau să motiveze oamenii, mai înainte de a face o selecție. Viziunea măreață fără oameni măreți, este inutilă. Pentru că el știe că nu oamenii sunt cea mai importantă valoare a unui lider, ci oamenii potriviți pe locurile potrivite. Selecția aceasta nu are poate fi numită cruzime, ci este mai degrabă rigoare. Cruzimea înseamnă să renunți la oamenii din stratul de jos în momente de criză, fără anumite criterii stabilite și comunicate dinainte și aplicate la toate nivelurile organizației. Rigoarea înseamnă că primul lucru pe care îl faci ca lider este să le comunici de la bun început oamenilor tăi, începând cu cei mai de sus, că vrei să faci o treabă excelentă, și că ei sunt liberi să plece dacă nu au plăcere de așa ceva. Când face această selecție, liderul nu se grăbește, presat de situații urgente, dar nici nu amână la nesfârșit. Pentru că nu este un rău mai mare pe care-l poți face unui om decât să-i furi viața lăsându-l să ocupe un loc pentru care nu este potrivit. Și nu este un rău mai mare pentru o echipă direcționată spre excelență decât să aibă printre ei oameni mediocri, pentru ale căror erori trebuie să muncească mai mult pentru a le repara.


Există un număr semnificativ de avantaje în acest mod de lucru. Iată câteva dintre ele:
Când în echipă ai oameni grozavi, ei vor atrage pe alții asemănători.
O astfel de echipă face repede schimbările necesare, indiferent de cost, pentru că este motivată de excelență.
Managementul minuțios al unei astfel de echipe nu mai este necesar. Echipa are nevoie doar de învățare și de ghidare.
Motivarea unei astfel de echipe vine din interior. Liderul doar creează cadrul potrivit pentru ca lucrurile să devină excelente.
Dar întrebarea care se ridică este, “Cum îmi dau seama care sunt oamenii potriviți?”
Primul pas este să fii tu omul potrivit, adică un lider de nivelul 5, potrivit lui Collins. Cum spune John Maxwell în cartea sa, “Cele 21 de legi fundamentale ale leadershipului”, ceea ce ești determină ceea ce atragi, sau cum o numește el, “legea magnetismului.” Este vorba de trăsături de caracter mai mult decât de CV, de o etică a muncii mai mult decât de experiența în domeniu. Harry S. Truman, președintele Statelor Unite între 1945 și 1953, a afirmat, “În viață poți ajunge foarte departe, dacă nu-ți pasă cine primește creditul victoriei.”


Un astfel de om care a manifestat și modestie și determinare în același timp, a fost Darwin Smith, care a devenit președinte al Companiei Kimberly-Clark în 1971. Oamenii nu știau prea multe despre el pentru că nu avea un aer de superioritate. Îi plăcea să petreacă timpul printre instalatori și electricieni, iar în vacanță prefera să stea la ferma lui modestă, în cabina unui excavator cu ajutorul căruia săpa gropi și muta pietre. Îi plăcea să se îmbrace modest, ca un fermier, fără să aibă ceva din aerul unei celebrități sau al unui erou.
Dar modestia sa nu-l împiedica să fie foarte hotărât. Când la două luni după ce a preluat conducerea Companiei a fost diagosticat cu cancer la nas și la gât, și i s-a mai dat doar un an de trăit, a anunțat comitetul de conducere dar i-a asigurat că încă nu murise și că nici nu avea de gând să moară prea curând. În tot acest timp, când făcea chimioterapie, continua să muncească mai departe fără nicio reținere. A rămas 25 de ani Președintele acestei Companii, pe care a condus-o pas cu pas de la mediocritate la grandoare.


Al doilea pas pentru a-ți da seama care sunt oamenii potriviți, este acela de a te uita mai mult după oameni de caracter decât după abilități, cunoștințe specializate sau experiență. De fapt, partea interesantă în echipare și în formarea unei echipe este că liderul nu formează caractere. El doar îl construiește pe ceea ce fiecare alege să fie, cu mult înainte de a intra într-o echipă ce se îndreaptă determinat spre măreție. Pentru că, așa cum spunea legendarul antrenor de baschet John Wooden, “Când vine oportunitatea, este prea târziu să te mai pregătești.” Este trist că prea mulți așteaptă de la lider să echipeze oamenii cu un caracter. În loc de asta, liderul echipează doar pe aceia care au caracter. Este ca în alpinism. Echipamentul îți oferă 50% din succes, dar numai după îndelungi antrenamente chinuitoare și un caracter de om la înălțime. Tu pe ce nivel te găsești?

Lasă un răspuns

  • CONTACT
  • contact@alinispas.ro
  • București, România
  • 0727244898

Alin Ispas © Toate drepturile rezervate

0

Your Cart